Una din zece stele înghite o planetă cu masa lui Jupiter, arată un studiu

În spațiu, stelele sunt supuse unor evenimente cataclismice tot timpul. Unele explodează sub formă de supernove, în timp ce altele sunt sfâșiate de găuri negre. Dar atunci când vine vorba de planete, putem spune că „roata se întoarce”. În acest caz, stelele sunt cele care au ocazia să provoace distrugeri.

Stelele gigantice roșii, aflate în expansiune, consumă și distrug planete care se apropie prea mult, iar un nou studiu a analizat mai în profunzime procesul de înghițire stelară.

• Continentele scufundate ale Pământului ar putea să dezechilibreze câmpul magnetic
• O nouă misiune spațială încearcă să dezlege misterul „inflației cosmice”

Stelele precum Soarele nostru vor deveni, în cele din urmă, gigante roșii. Prin fuziunea nucleară, acestea transmit masa în energie. De-a lungul vieții lor pierd atât de multă masă sub formă de energie încât, în final, se extind și devin roșii, potrivit Phys.org.

Extinderea unei stele evoluate și pericolul în care se află planetele din jur

Un nou studiu a calculat că una din zece stele evoluate din Calea Lactee va înghiți planete cu masa lui Jupiter.

Studiul se intitulează „Înghițirea planetelor gigantice de către stelele gigantice evoluate: curbe de lumină, asteroseismologie și supraviețuire”. Primul autor al studiului este Christopher O’Connor. O’Connor este doctorand la Departamentul de Astronomie al Universității Cornell din New York, SUA. Studiul este disponibil pe serverul arXiv.

Studiul se concentrează asupra a două tipuri de stele evoluate care sunt strâns legate între ele: stelele din ramura gigantică roșie (RGB) și stelele din ramura gigantică asimptotică (AGB). Cele două sunt similare și, de fapt, stelele RGB pot deveni stele AGB.

Pe măsură ce aceste stele evoluate pierd masă, se extind, iar în această etapă, orice planetă aflată în apropiere este în pericol. Învelișul convectiv al stelei se umflă și prinde planeta. Cercetătorii au examinat frecvența acestor evenimente și modul în care răspund stelele.

Astronomii au descris o stea similară Soarelui ca fiind o stea de cu una până la două mase solare. În jur de 10% dintre aceste stele vor înghiți o planetă cu masa între una și zece mase ca ale lui Jupiter. Pentru aceste relații de masă, spirala va dura între 10 și 100 de ani sau între 100 și 1000 de orbite.

De ce o stea evoluată atrage o planetă?

Cercetătorii au folosit un instrument software de astronomie numit MESA (Modules for Experiments in Stellar Astrophysics), cu care să determine modul în care reacționează steaua.

Înainte ca planeta și steaua să intre în contact, există două lucruri care le atrag: expansiunea stelară și dezintegrarea orbitală. Aceasta este prima fază a înghițirii, în care frecarea mareelor provoacă dezintegrarea orbitală a planetei.

Odată ce steaua și planeta încep să intre în contact una cu cealaltă, lucrurile se schimbă. Atunci când o planetă se află în faza de inspirație, aceasta depune căldură în stea, iar căldura adăugată stelei în această fază este în mare parte responsabilă pentru răspunsul stelei.

Această cercetare este în concordanță cu cercetările anterioare care arată că înghițirea planetei duce la explozii optice și infraroșii de luminozitate. Puterea și durata acestor explozii sunt determinate în mare măsură de masa planetei și a stelei, deși alți factori, cum ar fi rotația, pot intra în joc. Cercetătorii au descoperit că, pentru toate stelele RGB și pentru stelele AGB care înghit planete cu o masă de până la cinci mase Jupiter, steaua se luminează considerabil în doar câțiva ani.

Indiferent de tipul de stea, de masa planetei și de modul în care steaua reacționează la înghițire, soarta planetei este întotdeauna aceeași: perturbarea mareică.

Observatorul Vera Rubin va detecta stele evoluate care înghit planete

Soarele nostru va deveni o stea gigantă roșie în câteva miliarde de ani, dar, dacă nu se întâmplă ceva extrem de perturbator până atunci, Jupiter este inaccesibil. În schimb, planetele stâncoase interioare se confruntă cu înghițirea.

Acest studiu se bazează mai degrabă pe simulări decât pe observații, dar simulările ar putea ajuta astronomii să identifice fenomenul real atunci când se va întâmpla.

Atunci când Observatorul Vera Rubin va fi online, în jurul lunii august 2024, acesta va detecta o multitudine de evenimente tranzitorii, dintre care unele vor fi stele evoluate care înghit planete cu masa lui Jupiter.

Vă mai recomandăm și: 

O gaură neagră „devoratoare” de stele, descoperită de astronomi, este cea mai apropiată de Pământ

Semnale radio „coerente” au fost detectate în jurul unei planete asemănătoare cu Pământul

Misiunea JUICE a trimis primele imagini cu Pământul în drum spre Jupiter

Astronomii au detectat două super-Pământuri care orbitează o stea din apropiere